Un liceu bun se face cu muzică.

Nu-l voiam blog de consemnare a evenimentelor care se întâmplă şi care nu se întâmplă în viaţa-mi pommiciană, dar mai bine să fie blog de ceva decât să fie blog de nimic.

Mai sunt 3 săptămâni până la vară, nu? Soarele ăsta nu şi-a sincronizat bine apariţia. Noi încă mai avem câteva zile de tocit coatele pe bănci şi de salivat după vacanţă. Dar le facem pe toate lejer. Şi lucrarea la economie tot lejer, şi nota de la franceză de săptămâna viitoare tot lejer.

Am fost săptămâna trecuta la ceva şcoli generale de prin Vale cu monsieur Gil să prezentăm liceul (adică să-i păcălim că la noi e raiul terestru şi ăi mai luminaţi să vină la noi). După ce le-am zis navetiştilor că două luni ne-au decontat biletele şi celor cu intenţii spre profilul uman că la noi nu se mai face matematică din clasa a XI-a, am aşteptat vreo întrebare. Niciunde nimic- şi nici o supărare în asta. Azi însă a fost un fel de zi a porţilor deschise. Adică alergări pe scări, cu boxe şi videoproiectoare, cu CD-uri cu spectacole de acum 2-3-4 ani şi de anul ăsta, şi de anul trecut ( Fabuloaso, te-am văzut într-o rochiţă albă! :D ) ca să le arătam ăstora mai mici ce avem noi aici. Scoseseră şi boxele în curte oamenii responsabili cu muzica din pauze, dom’ director îi plimba pe cei din generală ca pe căţeluşi , lumea se scălda în soare în curte închegând imaginea idilică a zidurilor ce ne îngrădesc din toate părţile, iar eu şi încă un chinuit îi aşteptam în laboratorul de informatică să vină să le arătăm pozele şi filmările pe care le găsiserăm. Directorul le zice despre multele participări la olimpiade, de rezultatele bune, de voluntariatul în Italia, de atestate şi cum te ajută ele iar eu despre festivalurile din Decembrie şi Ianuarie şi Mai şi tot ce mai e. După ce i-am aburit de tot, li se pune eterna întrebare retorică “Aveţi voi întrebări?” Stupoare! O mână plăpândă se ridică în aer. Monologurile noastre au un ecou! Vor să ştieeee! “-Da, spune.” “-Dom’ director, da’ muzică în pauze puneţi în fiecare zi?”. Ei, fir-ar a naibii de treabă. Tocmai în responsabilitatea cea mai leneşă au lovit. “Păi cam tot timpul… când vor ei.” Mărturisire: nu, copii, dacă ăsta-i motivul pentru care v-aruncaţi între-ale noastre ziduri vechi, o să ascultaţi muzică doar dacă o să aveţi voi poftă să căraţi blocurile alea de boxe de la etaj la parter (şi-o să vă piară cheful, l-au pierdut şi alţii). Dar încă mai avem rezultatele şcolare… festivalurile… mersul în Italia… bine? Aşa că veniţi, fir-ar mama voastră de melomani! :D

Cu steluţă: când a venit Vasile Muscă la liceul nostru (deci la liceul nostru vine şi Vasile Muscă, aşa că veniţi la liceul nostru) şi a vorbit despre ultima lui carte *Spusul şi de nespusul* a zis că el apreciază femeile şi să nu-l credem misogin. Şi după ce-a zis asta, ne-a citit un lucruşor din cartea lui: “Femeile inteligente sunt desigur mai preţioase decât bărbaţii inteligenţi. Pentru că sunt mai rare.” Ce preţioase mi-au devenit mie postările dacă ne luăm după criteriul domnului Muscă, nu? (şi ce priviri încruntate şi-a luat el de la jumătatea feminină a sălii)