” El simţea bucuria rară pe care o pot da bărbaţilor când se ştiu ascultaţi, femeile, dar nu una din acele femei de spirit care, ascultând, vor să-şi asimileze ce aud ca să-şi îmbogăţească mintea şi, la vreo ocazie să reproducă cele auzite, sau care vor să adapteze propriului spirit cele elaborate în mica lor gospodărie spirituală, ci bucuria pe care o dau povestitorului femeile adevărate, înzestrate cu aptitudinea de a selecţiona şi a absorbi tot ce este mai bun din vorbele unui bărbat “
Război şi pace – Tolstoi (volumul IV, pagina 261)
” Ştii dumneata că într-o zi am să te ucid? Nu pentru că voi înceta să te iubesc, sau pentru că voi fi gelos, ci numai aşa, fiindcă uneori îmi vine să te devorez. Râzi… “
Jucătorul – Dostoievski (pagina 30)
” Să nu iei cuvintele mele drept o exaltare bolnăvicioasă a unei minţi rătăcite, dar pentru mine eşti perfecţiunea întruchipată. Te-am văzut, te văd în fiecare zi. Nu te judec; n-am ajuns să te consider o perfecţiune pe calea raţiunii, ci pur şi simplu aceasta este credinţa mea. Dar am şi un păcat faţă de dumneata: te iubesc. Nu-ţi este îngăduit să iubeşti perfecţiunea, trebuie numai s-o recunoşti ca atare şi s-o admiri, nu-i aşa? Şi cu toate acestea sunt îndrăgostit de dumneata. Deşi dragostea îi face pe oameni să se simtă egali, fii pe pace, nu te voi coborî până la mine nici chiar în cel mai intim gând al meu. Nici gând să mă consider egalul dumitale… Uită-te la iscălitură, dar uită-te mai repede! “
Idiotul – Dostoievski (pagina 467)
Te prind rusii mai nou?
Stiu ca aia ii cultura adevarata, dar prea multe descrieri de natura, colt de camera si prea putine descrieri de-alea interesante..(exceptie Nabokov).
Dostoievski a fost tare, pacat ca era cartofor, Tolstoi scria cu cerneala din propriu-i sange albastru, dar tot tare era, iar Gogol tot tare, dar si asta boring. Daca vrei rusi, Nabokov, Makin si poate chiar Gorki dintre clasici.:) Dar tu le stii pe toate astea….
Neah. Tot respectul pentru Gorki, Makine si Nabokov, dar nici unul nu-i Dostoievski. Pe Tolstoi l-as da totusi pe Gorki. Gogol n-am incercat.
(Dostoievski era cartofor, dar cand Anna nu-stiu-cum, sotia lui, i-a cerut sa renunte, a renuntat). Da un search la povestea despre cum a scris Jucatorul, a iesit un roman bun din viciul asta al lui.