Param pam pam. Să vedem dacă mai ştiu cum se tastează.
A trecut Balul Bobocilor, care a fost principala mea grijă în ultimele 6 săptămâni. Principala mea grijă, principalul motiv de stres şi de răceală şi principalul eveniment de cunoscut oameni cunoscuţi prea puţin până acum.
Cred că rolul cel mai mare al unui asemenea eveniment e legătura care se formează între clasele a XII-a şi cele de-a IX-a şi legătura ce se formează şi doar între clasele de-a XII a. Într-adevăr, mai are şi rol de a te scăpa de şcoală ceva timp, de a-ţi declanşa răceli şi nervi, după cum am zis şi, implicit, o dereglare cruntă a somnului de la petrecerea de după. Dar toată munca monstruoasă a avut un scop nobil: o treabă bine făcută. Atât de bine făcută încât bobocii mi-au fost premiaţi corespunzător: George care zâmbeşte e Mister Originalitate iar Danina, the one and only Miss Boboc Teoretic 2009. I’m such a proud momma.
Mă gândesc că ar fi inutil să înşir detalii despre bal ori informaţii de după cortină. Sau poate inutil n-ar fi, dar sigur exasperant, după atâta timp de discutat exclusiv despre bal. Sunt în perioada de recuperare. Recuperarea timpului liber, a somnului şi a lucrărilor pe care nu le-am dat. Recuperarea se încheie însă joi seară, când dom’ Răduţi ne târăşte spre Sighet pentru alte 3 zile de culturalizare şi somn necorespunzător. Dar oricât de îngheţate mi-ar fi picioarele, abia aştept!
Gânduri despre facultate n-au fost în ultima vreme. Clasa a XI-a e frumoasă de gândit la facultate, clasa a XII-a însă face facultatea să pară înfricosătoare. În clasa a XI-a bacul şi restul testelor de admitere erau prea îndepărtate ca să fie îngrijorătoare. Acum, sunt atât de în prim plan încât abia reuşesc să văd ce e după ele. Asta nu-i bine. Mi-a pierit entuziasmul.
Şi nu pot să nu agăţ şi asta pe aici pe undeva. Pentru cunoscători :)
